In povestea asta se da un individ. Un individ absolut normal. Atat de normal incat uneori era plictisitor. Sa ii spunem simplu, Ion.
Ion lucra in vanzari de cativa ani, vindea ceva chestii de telefonie mobila. Abonamente de voce, date. Comunicare and shit. In toti anii astia se lovise de atatea telefoane, analize de pret pe comunicare, replici destepte si prostanaci, incat intr-o zi a zis: Gata. Nu mai vreau. Vreau altceva.
Si s-a apucat sa caute altceva. I s-a parut ca vocea launtrica, sinele, il cheama catre modern. Asa ca a ales ceea ce se numeste “online”. Toti prietenii lui il laudau: Ioane, misto ca ai ales online. Oamenii misto, domeniul super tare. Baga mare, ca daca prinzi cheag aici…aia e.
S-a dus la interviuri Ion, a vorbit cu directori, cu patroni, cu HR manageri (-ite) si cu project manageri. Ce mult i-a placut. Ce “cool” erau toti astia din online.
Pana la urma, Ion a ajuns la o firma de recrutare. A participat la 2 – 3 interviuri acolo, apoi la un angajator. Asa a ajuns Ion sa lucreze in online. I se tot spunea: Unde te-ai angajat, Ioane? Uite aici. Pfuai, pai e foarte tare compania asta, numai profesionisti.
Desi nu auzise de compania asta, Ion s-a bucurat ca e asa. Asa ca, inarmat cu optimism si plin de entuziasm s-a prezentat noul job, cel “cool”.
Ce a gasit Ion aici nu este subiectul acestei povesti. In general a gasit mult mai rau decat de unde a plecat. Vorba aia, la pomul laudat sa nu te duci cu sacu’, astfel ca Ion a stat la compania cea “cool” doar 6 luni.
Insa printre chestiile bune noi pe care le-a invatat Ion aici, a fost si social media. Musai, Ion si-a facut profil pe facebook. Sigur, Ion auzise de hi5, insa nu a vrut hi5. A vazut pozele si calitatea continutului de acolo si nu i-a placut. Facebook, insa, i-a placut. Toata lumea avea profil pe facebook. Toti. De la partenerii din zona comerciala pana la prieteni. Si-a gasit si fosti colegi dealtfel.
La inceput Ion se loga pe facebook o data pe saptamana, uneori chiar mai rar. Intra si statea acolo jumatate de ora poate, se uita la ce au mai facut prietenii, pe unde au mai fost, cum mai arata.
Apoi si-a pus si el poze, toti ii cereau. Nu mult timp a trecut pana Ion intra zilnic pe facebook. Punea poze, se uita la pozele celor din lista de prieteni, comenta, citea stirile pe facebook. Parte din viata zilnica a lui Ion era pe facebook.
Desi performa la noul job (mult mai potrivit, de data asta), Ion a avut o revelatie intr-o zi si s-a gandit sa faca un calcul. I se parea ca se logheaza prea des, intra prea des pe facebook. Si a calculat. Rezultatul? Intra de 20 – 30 ori/zi, uneori chiar si seara. 20 – 30 vizite, 2 minute per vizita (cel putin), faceti voi matematica.
Cand a constatat asta, nu i-a venit sa creada. I s-a parut ca era ca atunci cand fuma, nici nu si-a dat seama cand a ajuns la un pachet de tigari/zi.
S-a mai logat o data si a vazut cateva postari: “ce trafic nasol e azi”, “esti sooper frumoasa in poza asta”, “ce dragutz”, “you have been invited to play mafia, farmville, shitville”.
Decis, Ion si-a dezactivat profilul de facebook azi.
