Ne-am trezit apoi dis de dimineata, si dupa un mic dejun rapid, ne-am pus la drum mai departe. Am trecut de indicatorul cu “Troia”, fara sa intram sa vizitam, grabindu-ne catre Didim, destinatia noastra. Si acum imi pare rau ca nu am intrat la Troia…
Asadar, kilometri intregi de drumuri si autostrazi. Drumurile sunt cu 2 benzi pe sens, in marea majoritate. Saracie, ai spune, cand privesti peisajul desertic de pe ambele parti ale drumului si cand vezi masinile (in marea majoritate Fiat) sau camioanele pe care le depasesti. Insa nu te poti gandi prea mult la lucruri neplacute. De multe ori drumul pe care mergeam dadea aproape in mare, iar peisajele sunt de-a dreptul superbe. Cum spuneam, Turcia are cu ce. Practic, in Turcia nu am vazut campie. Munti si in stanga si in dreapta. Sau apa. Frumoasa, albastra si limpede. Sau si apa si munti. Sau munti care tasnesc din apa. Asa arata Turcia. Stiu ca am mai spus, dar drumul este superb, nu te poti plictisi. Exista foarte multe case construite in palcuri chiar in mijlocul pustietatii. Arata foarte bine. Plin de benzinarii si pe stanga si pe dreapta. E imposibil sa ramai fara combustibil. Scump, insa, pretul este mai mare ca in Romania cu aproximativ 25%. Benzinariile difera de cele cu care suntem obisnuiti. Sunt sarace in produse. Rar vei gasi la o benzinarie din Turcia varietatea de produse din benzinariile de la noi.
In apropiere de Izmir, autostrada devine de-a dreptul spectaculoasa, mai ales ca au cateva tunele de peste 3 km lungime, care arata mai bine decat cele din Germania. In plus, toate autostrazile, fara exceptie, sunt in totalitate luminate. Se lucreaza teribil in Turcia, sunt extrem de multe drumuri/sosele’/autostrazi in constructie.
Pe drum, undeva pe la Izmir, ne oprim unde vedem o banca. Nevoia de a avea lire turcesti era deja foarte mare. Urmasem sfatul unor prieteni de a merge cu euro, insa nu e ok. Iti trebuie lire turcesti, altfel risti 2 lucruri: ori pierzi foarte mult la cursul pe care ti-l fac turcii (cand platesti chestii in euro), ori nu poti plati in euro (e drept, se intampla rar, dar se intampla, si poti pati asta cand ti-e lumea mai draga).
Intru in banca (Garanti, parca), iau un bon de ordine, ma duc la ghiseu, prezint pasaportul si dau sa schimb bani. Un agent de paza (si la ei, ca si la noi, agentul de paza e seful) zice ca nu se poate:
- Sorry, my friend, you can not change euro. Sorry.
Timp in care vine cineva sa ne serveasca cu un ceai 
.
Care e ideea: in Turcia nu mai poti schimba la nici o banca bani daca nu esti cetatean turc. Exista niste centre de exchange (am gasit cateva zile mai tarziu, in Istanbul) unde strainii pot face schimbul. Aici, insa, am reusit sa schimbam pana la urma, prin bunavointa celor din banca.
Am plecat mai departe. Cateva poze de pe drum:
Am sa pun si un cateva filmulete, sunt mult mai spectaculoase. Later on!
Intr-un tarziu, am ajuns in Didim. Didim este o statiune micuta, inca (speram noi) necunoscuta turistilor romani. Hotelul la care am stat se numeste Didim Beach Elegance. Am mers la receptie, am facut check-in-ul si am urcat in camere.
Pe scurt, iata cateva plusuri si minusuri, judecate la rece:
+ lifturile din sticla de pe latura cu vedere la mare. Efect garantat, si pe timp de zi, si pe timp de noapte. Poze:
+ vederea la mare excelenta:
+ camerele foarte curate si modul de prezentare:
+ staff-ul foarte prietenos
+ piscinele
+ mancarea.
Ca si minusuri, as mentiona faptul ca cele 5 stele nu sunt chiar 5 (cel mai bine se vede asta la finisaje, pentru pretentiosi). Ar mai fi faptul ca parcarea este insuficienta, deci am parcat in afara parcarii. Sezlongurile insuficiente (daca te trezeai la 8 nu mai gaseai nici un loc), muzica prea puternica pana pe la orele 23-00.
Foarte bun hotelul, foarte bun raportul calitate-pret. Noua ne-a placut. Mi-a placut faptul ca angajatii stiu turism. Ca ne salutau zilnic si ne stiau numele. Ca au stiut cand plecam si si-au luat la revedere cu o zi inainte. Intr-un cuvant, un hotel bun. Poate nu 5 stele, poate nu cel mai luxos, insa prietenos, cald, un loc unde trebuie sa te simti bine.
In Didim nu sunt prea multe de facut. Este un must sa vedeti templul lui Apollo, care mi-a placut chiar mai mult decat Efes. Poze cu templul lui Apollo:
Mergeti, desigur, si vedeti Efes.
La toate obiectivele gasiti suveniruri, magneti de frigider, palarii de soare cu duiumul. NU toate preturile sunt negociabile, asa cum auzisem. Insa da, majoritatea negociaza.
Dupa 8 zile de Didim, am plecat catre ultima oprire din concediu, Istanbul. Am plecat dimineata pe la 6. Fara vorba multa, fara vanzoleala. Linistiti si multumiti. Suparati ca plecam.
“Multumim, Didim. Salut, Umit. The turkish bath was breath taking. I will see you and your team again, you can count on that!” am gandit si am pornit spre Istanbul.
